Dacă ne întorceam gândul in urmă, așa, cam 40 de ani, poate ne amintim sau reușim să reprezentăm in fața ochilor mintii, pe câte-o bancă, la uliță, încadrată de un prun și-o salcie plângătoare cum stau 4 bunici. A ta, a ei, a vecinei din spatele casei, a lui Iancu, tractoristu’ și a Mariei, fata de la coperativă.
Baba Marta – ea te forta s-o strigi așa, căci, uina, zicea că s-a saturat de câtă vreme a tot fost strigată pe uliță.
Floarea lu’ Mihai – a mai tânără și in putere – 44 ani . Lucrați la colectiv !
Uina Iersilia – nu vorbea prea mult – mai mult asculta, dar știa să asculte cum numa’ ea știa! Mulți veneau să-i povestesca. Ea nu le răspundea decât foarte rar, dar ei de fiecare data plecau împăcați, și cu soluție la problema lor.
Tușa Leana a lu’ Grasu – nu i-a mai ramas nici un copil, doar un nepot plecat in țări străine, avea adânc in ochi o durere ce abia se mai vedea de puterea ce numai ea știe de unde a scos-o, să se gospodărească singura.
Când se puneau ale mele, ale tale, la givan, să nu fi cutezat să le intrerupi: despicau în patru, in saișpe subiectele sensibile ale satului lor, ale satelor cu care aveau hotar comun: de ce nu s-a maritat înca Mioara lu’ Surdu’, când dă drumu’ primaru’ banilor pentru țeava de apă, de ce naiba când cumperi mălai de la coperativa trebuie musai să iei si pește afumat…
Când numai ce credeau că au epuizat toate subiectele, apărea șchiopătând, Maria lu’ Păsula! Nu lipsea niciodată dar mai tot timpul întârzia. Avea mai mulți porci si trebuia să fiarba 2 căzane de lături.
Avea și vorbele tot timpul la ea. Pentru oricine si pentru orice situație.
Dupa ce iute-au pus-o-n temă cu subiectele zilei <aka short briefing> , Maria le-a demolat trei din patru concluzii. Pentru două din ele s-a bazat pe vorbele de duh ale părintelui Iosif – părintele ăl bătrân – cel ce-a apucat s-o mai boteze pe Floarea lu’ Mihai. Părintele Mihai, părințelu’, cum îl numeau senioarele locului in lipsa acestuia, n-a apucat încă să le intre in grații…dar era pe drumul cel bun.
Cam pe când terminau bunicile givanul, când soarele dădea să se ascundă dupa deal, până și adierea de vânt ușoară de la începutul “ședinței” se liniștea, semn că toate sunt rânduite așa cum trebuie !
Echilibrul dintre seratonină si dopamină se declara satisfăcut și mergea liniștit la culcare, fără să-i pese de vecinul de raft, melatonina, ce-și ținea cu încăpățânare cutia neatinsă !
Rețea de suport ești și ai… Fi unul veridic !