Tinutul Padurenilor

Ma gandem in timpul concertului ca scopul acestei iesiri a fost sa frang cotidianul si sa mai gustam din bunatati culinare facute in Banat. Au cantat Vandercris. Au fost in lumea lor si-au umplut scena si-au lucrat intens si eficient la “efectul Andra”.

Si pe cand noi, spectatorii, le sorbeam fiecare acord, dupa ce foamea ne-a fost potolita de ce-a fost pus cu drag pe masa de catre gazdele noastre deosebite – familia Martinescu – dupa ce sufletele au vibrat la auzul cuvintelor rostite de Cristian Tzecu si Iosif Martinescu, indraznesc sa cred ca, multi dintre noi ne-am lasat slobod purtati prin tinutul Padurenilor.

A fost mai mult de-atat. Mult mai mult!

Sambata, am fost intampinati, nu cu masa plina ci cu inima plina si chipul luminos al omului, acum gazda atat de buna. De ce-are chipul luminos gazda buna? Pai cred ca la anticiparea bucuriei celor ce vor fi partasi la tot ceea ce se va intampla in batatura. Aaaa, masa a fost mai mult decat plina dar, farmec aparte au adus discutiile purtate in jurul mesei. Oamenii faini se gasesc ei, unii pe altii. Cumva – cumva, se intampla asta.

Am facut cunostinta cu gazda:
Zic: -Domnu’ Iosif …!
Zice: Iosif ! Domn ii numa’ unu si-i acolo sus !

Are Iosif povesti de viata de povestit sa-l tot asculti. Dar te invita cu drag sa iei parte la ele. Sa fi partas! Sa aduci bucurie prin prezenta ta, timpul tau, acolo unde poti descoperi un tinut uitat de oameni dar nu si de Dumnezeu!

Sa fi partas la a trece pragul unor batrani pe care nu-i mai viziteaza nimeni. Si ei nici nu se plang de asta! Atata demnitate au strans in spatele ochilor obositi de timp si dor.

Si-ti promite ca vei pleca dupa o astfel de experienta cu un bagaj de hrana spirituala ce-ti va ajunge ceva vreme. Poate pana la urmatoru’ drum…

Mai locuiesc inca acolo oameni in varsta ce-si duc traiul tare greu. N-o sa va puteti imagina si nici n-am sa va pun imaginatia la incercare. Au facut-o deja si-o vor mai face Cristian Tzecu si Horea Preja cu fotografiile lor.
O foarte mica parte a fost expusa in Sura de Cultura dar completata cu prezentarea lui Cristian. Coplesitor!

-Sie sa-ti mai aduc, maica ?
-Pai sie sa-m’ adushi? Nimica ca am da tace!

Asta-ti va raspunde o bunica de-acolo ! Bunica cuiva ce de-o intrebi daca o viziteaza copii, nepotii, le va gasi scuze : “Dapa-i cum sa vina, ca n-au vreme si e si scumpa motorina !” Acea bunica ce, dupa ce-o viziteaza careva, te petrece cu privirea multe minute in sir, si dupa ce masina s-a departat, purtandu-ti parca de grija cu ochii si cu gandul.

Sunt locuri minunate de vizitat in tinutul Padurenilor.

Fac parte din istoria noastra si e ultima suta de metri in care, poate, cativa oameni cu inima atat de mare mai pot face ceva ca sa nu ramana DOAR ISTORIE. Deocamdata e istorie vie!
Linia de mocanita ce, odinioara transporta lemne dinspre Batrana spre Poieni sat e inghitita de vegetatie. Poate doar cei mai batrani isi mai pot aminti pe unde era. Cladirea taberei de elevi din Poieni Sat are peretii darapanati si e napadita de buruieni. Cladirea taberei din Poieni Strambu e parasita, dar, cel putin din exterior, arata incredibil de bine! Aici s-au bucurat de vacante atatea generatii de copii. Acum nu se mai bucura nimeni!

La Crivina de Sus se afla cea mai veche biserica de lemn din Banat, restaurata in masura in care s-a putut.

La muzeul satului se afla macheta ei.

In curtea bisericii, oaspetii lui Iosif au inchegat ad hoc o discutie. Tare faina!

In Poieni Sat, puteti gasi alta biserica de lemn! Timpul a trecut peste ea si a innobilat-o!

Cascada Sopot de langa Pietroasa este de asemenea un loc bun de reculegere. “Loc gi hogina” . Stai, asculti cum curge apa iar timpul incremeneste !

O batrana de peste 80 de ani, sprijita de un baston cu o mana, sapa la cartofi cu cealalta mana.
-Mai poti maicuta ?
-Da poi cum sa nu pot, ca d-aicia mancam !

Dupa intrarea abrupta si topaitul printre subiecte, ma intorc la artistii ce-au facut sa vibreze locul si nu numai.
Am spus c-au fost in lumea lor: sa-i vezi ce misto s-au instalat. Oare fiindca se inteleg atat de bine? Din priviri.
Oare fiindca se stiu de-atata vreme ?

Si-au “tras” cateva piese. Super! Da’ era doar doar proba de sunet! Ei spun atat de multe cu muzica lor : te pot inveseli, te pot pune pe ganduri, te pot intrista ! Cu muzica lor!

Aaaa, si-a inceput si concertul dupa cativa stropi de ploaie razleti! Au fost piese din albumul Amazing tRACE.
Ei isi traiesc muzica, traiesc prin muzica lor! Si ne dau si noua. Si NU din prea plinul lor! Din exact ceea ce e pentru noi !

A fost Rain Still Fallin dar poate pentru ca Horea n-a spus titlul piesei la inceput, n-a inceput ploaia.

Dar a inceput ploaia la bis-ul cerut de gazda noastra ! Pentru ca “la curce poa’ sa si ploaie”

Asa s-a terminat un weekend altfel! Gandesc ca spectatorii inca il digera si ca, le-a ramas un gust tare fain inclusiv celor ce nu si-au sters, discret ochii umeziti dupa cuvintele lui Cristian Tzecu.