Seară după seară
Ea sufletul și-l rezema
Pe-a lui inimă rară
El gândurile le-mpletea
Îmbrățișând al ei parfum
Pășind alături pe același drum
Când într-un asfințit de toamnă
Ea n-a mai știut să vrea să stea
Si nici să vrea să vrea să plece
El a rămas ca ea să vrea să vrea
Privirea să i-o țină iară…
Poezie de toamna
